Memoriile unei gheise de Arthur Golden

Înainte să citiți recenzia, v-aș ruga să țineți minte un lucru: gheisele nu sunt prostituate, nu sunt dansatoare, nu sunt fete pe care le poți chema acasa, și mai ales nu sunt fete ușoare, needucate. O gheisă, deși este tratată ca un obiect, este apreciată, admirată ca o operă de artă în mișcare, un simplu actor ce este folosit pentru cultură, un artizan, o tradiție japoneză. Este practic un om ce-și sacrifică viața pentru a poseda, la cea mai înaltă măsura, rafinamentul artelor lumești; este mai presus de toate, o femeie, care folosește pe lângă frumusețea, naturalețea, simplitatea și puterea pentru a încânta, vrăji pentru a-i manipula pe cei din jur.

Am decis să citesc această carte, pentru că am fost foarte curioasă despre adevărata viață a unei gheise, dar si pentru ca auzisem despre carte farte des. Deși am auzit, ca majoritatea, ca acestea sunt prostituate, nu mi s-a părut a fi întreaga poveste. Pe lângă faptul că erau dame – de companie - , acestea erau foarte pricepute, înțelepte, învățate. Deși pentru bărbați, distracția alături de ele însemna dansul, muzica, conversații seducătoare, gheisele nu erau cunoscute ca femei ușoare, ci mai degrabă, ca artiste. Singura intrigă sexuală ce facea parte din descrierea serviciului, era ritualu „mizuage”, adica vinderea virginității, a bogăției gheiselor.

Pe scurt, povestea urmărește viața unei frumoase japoneze, Chiyo cu niște ochi superbi, neobișnuiți, albaștrii-gri.

Povestea începe în 1929, în satul natal al lui Chiyo, Yoroido, un mic sat de pescari. Fetița trăiește aici până la vârsta de 9 ani, alături de mama, tatăl și sora sa pe nume Satsu, într-o casă sărăcăcioasă. Viața ei este normală, frumoasă aș putea spune, până într-o zi când părinții ei numai sunt în stare să le întrețină, iar ea și sora ei sunt cumpărate de Mr. Tanaka, și duse cu trenul în Kyoto. Odată ajunse în Kyoto,niciuna nu știa ce se va întâmpla cu viața lor; Chiyo este vândută ca sclavă unei renumite case de gheise în Gion, și este luată de lângă sora ei, ce mai târziu va ajunge prostituată.

Față în față cu Hatsumomo, geisha Okiyei, Chiyo învață rapid că viața ei o va lua pe una din cele două căi: ori că va ajunge o gheisă, ori își va petrece tot restul vieții ca servitoare.

La început, Chiyo urăște ideea că ea ar putea deveni o gheisă , este pur și simplu torturată de Hatsumomo. Încercând să se împotrivească, fuge din Gion cu sora ei, dar din nefericire, este prinsă, și ca pedeapsă îi este spus că nu va ajunge niciodată o gheisă cu adevărat, și că va trebui să muncească ca servitoare (sclavă, după părerea mea) în schimb. În tot acest timp este umilită constant de Hatsumomo, și pierde legătura pe care o avea cu singura sa prietenă, Pumpkin, o altă servitoare din Okiya. La scurt timp, își pierde și sora, după ce află că părinții ei sunt morți. Singură pe lume, fără să simtă că există cineva pe lumea asta pe care poate să se bazeze, Chiyo întâlnește, din fericire, o șansă de la Dumnezeu, o rază de soare: un bun om, un adevărat gentleman, pe podul unui râu, ce îi readuce fetei credință în umanitate și în dragoste. Încălzită de „căldura” omului, aceasta decide că orice se va întâmpla, va deveni o gheisă de succes, în speranța că îl va reîntâlni si răsplăti pe bărbat pentru bunătatea sa. În timp ce prima ei „dragoste” se transformă, cu adevărat într-o obsesie, micuța Chiyo nu-și dă seama că toată lumea, începând cu Mameha până la Mama Okiyei ei, are planuri pentru ea.

Povestea continuă din perspectiva lui Chiyo, de-a lungul vieții sale. Greul antrenament, stilul de viață al gheiselor, politica și competițiile, geloziile și comportamentul neacceptat în această lume „a artelor”, sunt părțile cele mai interesante din carte. Datorită faptului că și-a vandut virginitatea pentru un preț record, Chiyo poate avea viața unei frumuseți debutante în această lume, deoarece banii sunt foarte importanti pentru o gheisa; kimonourile, machiajele și ornamentele de păr fiind extrem de scumpe ( și nici măcar nu aparțineau lor, acestea erau ale Okiyei, unde gheisa respectivă locuia) iar de acestea depindea întreaga lor viață. Din această cauză, Chyio trebuie să-și găsească un „Danna”, adică un patron bogat ce va plăti pentru frumusețea ei, pentru lecțiile de gheisă și pentru multe altele.

În tot acest timp, Chiyo încă își caută bărbatul de pe râu, și continuă să viseze la ziua în care îi va spune cât de mult înseamnă el pentru ea... Într-un final, ea îl reîntâlnește pe bărbat, din nou, dar cum ar putea să-i spună tot ce simte, când află că prietenul lui cel mai bun o găsește atractivă, iar tocmai cel pe care-l dorește cel mai mult pe lumea aceasta, nici măcar nu o observă?

Cunoscută ca Sayuri după ce devine o gheisă, Chiyo își povestește viața ,văzută prin ochii ei gri-albăstrui, teleportând cititorul într-o lume îndepărtată, unde legile riguloase și obiceiurile trebuie neapărat urmate.

Nu stiu ce m-a fermecat cel mai mult la aceasta carte, poate viata vazuta prin ochii unei gheise sau modul lor de a se comporta, totusi eu o recomand tuturor caci aceasta carte va va deschide noi orizonturi.