Ce va fi, va fi...2

Cap 7

<< I can take the rain on the roof of this empty house, that don’t bother me/ I can take a few tears now and then and just let them out/ I’n not afraid to cry/ Every once in a while even though goin on with you gone still upsets me /there are days/ Every now and again I pretend I’m okay but that’s not what gets me…>>
-          Mhmmm?
-          Neata si tie! Deranjez?
-          Cat e ceasu?
-          8.30, deci, cum a fost seara ta, nebunatico?
-          Bine, am dormit bine pana ce ai sunat tu.
-          A ramas la tine?
-          Cine?
-          Cum cine?! Codrin! A ramas la tine?
-          Nu, l-am expediat acasa.
-          Tipic pentru tine. Ia zi, cum a fost cina.
-          A fost bine. << Pana ce am descoperit ca Robert s-a logodit cu o fufa>> dar acest lucru l-am omis din conversatie.
-          Doar atat? Nimic picant? Sarutari, pipaieli, stii tu la ce ma refer.
-          Scrie pe fruntea mea curva.
-          Nu. Dar nici usa de biserica nu esti. Deci?
-          Mda, ne-am sarutat, am mancat chestii foarte scumpe si am baut vinuri la fel de scumpe. Apropo, nici macar nu auzisem de ele si sincera sa fiu, am si uitat cum se numeau. A venit la mine, l-am servit cu o cafea si s-a holbat non stop la tablourile mele. Chiar a vrut sa mi-l cumpere pe cel cu flori albe pe fundal negru.
-          Serios? Pai de ce nu i-l vinzi.
-          Nu. Ti-am mai zis de sute de mii de ori ca nu vreau sa-mi vand desenele. Nu vreau sa castig bani din asa ceva.
-          Esti o mare proasta.
-          Stiu, multumesc ca mi-ai reamintit. Si ce ai mai factu aseara?
-          Am tocit nonstop. Cate poti descoperi din cateva carti.
-          Mhm.  Si, Robert a venit aseara pe la tine?
-          Nu, m-a sunat sa vad ce fac. Poate trec azi pe la el sa vad ce face, cum se mai simte. Apropo, trebuie sa plec la spital. Pa, pa, mai vorbim. Sa stii ca vreau sa aflu tot ce s-a intamplat aseara.
-          Mhm, bine. Succesc la lucru.
Si mi-a inchis telefonul in nas, inainte de a mai putea aduaga ceva. Squeez a venit si s-a asezat langa mine pe pat incepand sa toarca fericit atunci cand am inceput sa-l scarpin pe capusorul lui mic si negru.
-          Sa afle tot ce s-a intamplat aseara? Ba bine ca nu. Cum sa-i zic ca logodnicul ei, e deja logodit cu alta? Ce zici, Squeez, ce ar trebuie sa fac? Sa o las sa traiasca in minciuna pana va afla singura sau sa-i zic eu.  De ce e viata atat de grea? La dracu cu toti barbatii astia!
Am mai stat ceva timp in pat bucurandu-ma ce caldura culcusului meu si intinzandu-ma ca o pisica. Aveam timp berechet de un dush si un mic-dejun copios.
-          Bine, ia hai gata, motan lenes ce esti. Jos din pat. Hai sa-ti dau de mancare ca sa pot sa-mi aranjez patul. Hai, hai, jos cu tine.
Dar ca de obicei motanul cel lenes a invins si a trebuit sa-l iau in brate si sa-l duc pana la bucatarie, unde urma sa-l hranesc pe el di pe Rex. Cei doi baieti din viata mea. De-ar fi si cei umani ca ei, ar fi perfect. Loiali, ascultatori, nu mereu ce-i drept, dar cand ai nevoie de consolare sunt mereu acolo. Exact ca acesti doi nazdravani.
Le-am dat fiecaruia cate o portie de mancare si un bol cu apa rece.
-          Asa, acum ca am terminat cu voi, ma duc sa fac un dush lung si reconfortant.
Dar in timp ce ma indreptam spre baia mea, soneria incepe sa ciripeasca iarasi.
-          Serios? Acum ce mai e, nici macar un dush nu mai poate sa faca omul in liniste si pace fara sa fie deranjat de alte persoane?  Vin acum!
-          Buna dimineata! Ti-am adus micul-dejun.
-          Multumes, dar sunt sigura ca nu doar un mic-dejun te-a adus aici. Deci, scopul si durata vizitei!
-          Scopul, sa te vad pe tine. Aseara nu erai intr-o forma tocmai buna, deci ca un baiat finut si grijuliu, nu rade caci sunt serios....
-          Da de unde finut la tine?!
-          Nu ma intrerupe caci...
-          Ai invatat discursul pe de rost? Ce elev silitor avem noi aici....
Buzele lui le-au atins iarasi pe ale mele contopindu-se intr-un dans doar de ele stiu. Era incredibil cum reusea sa ma reduca la tacere cu un sarut. Dar nu era orice fel de sarut. Era, este si va fi pacatul meu, slabiciunea mea.
-          Asa, in sfarsit liniste ca sa-mi pot termina ce aveam de spus. Deci, am venit sa te vad. Sa vad cum esti, in ce stare esti si sa-ti aduc si ceva de mancare. Sper ca-ti plac clatitele cu ciocolata, nu pot sa cred ca zic asta, dar am adus si doua pahare mari cu ciocolata calda pentru tine. Deci, ma lasi sa intru?
-          Poftim, intra si fa-te comod cat voi face eu dush. Ce-i? De ce te uiti asa la mine?
-          Pot veni si eu sub dush?
-          Pune-ti pofta in cui cumetre....
-          “Ursul pacalit de vulpe”.
-          Bingo! Deci, stai cuminte aici pana ce fac dush si dupa mancam micul-dejun.
-          Bine....
-          Si nu mai ofta.
Am dat fuga in baie pentru a face dushul. Ma simteam asa de bine sub apa calduta incat nici nu auzisem usa care se deschise.
-          Chiar ca esti dependenta de ciocolata.
-          Ce? Ce...ce.. faci..
Usa dushului era deschisa iar el statea in fata mea uitandu-se la mine si zambind stregareste. Stiam eu ca era bine sa incui usa de la baie. Oare de cat timp era aici si.... oh Doamne e gol.
-          Vreau sa te spal pe cap, nimic mai mult bine.
-          D-d-dar....
-          Sa nu-mi zici ca ti-e rusine de mine. Nu pot sa cred, te-ai inrosit.
-          N-nu mai rade....
-          Gata, hai intoarce-te sa te spal pe cap. Da-mi samponul.
-          De ce razi?
-          Nu pot sa cred, si asta e de ciocolata. Lenjeria ta tot de ciocolata e?
-          Nu. Caci daca ar fi din ciocolata probabil as manca-o.
Mainile lui Codrin imi masau pielea capului intr-un mod foarte linistitor. Devenisem ca de hartie in minile sale si ma simteam atat de bine langa el, chiar daca madularul sau erect imi atingea din cand in cand spatele.
-          As vrea ca momentul acesta sa dureze pentru totdeauna.
-          Se poate rezolva daca vrei asta.
-          Ce?
-          Ca momentul acesta sa dureze mereu. Nu asta ai spus. Stai sa ghicesc, gandeai cu voce tare.
-          Mhm. Acum taci si spala-mi parul ca-mi place. Apropo, esti priceput, te-as vedea ca frizer sau coafor.
-          Am experienta.
Desigur ca avea. Cine stie cate fete frumoase au fost cu el sub dush. Cine stie cu cate fete a facut dragoste. Gata, trebuie sa nu ma mai gandesc la asta. Nu-l cunosc si nu ma pot si nici nu vreau sa ma implic.
-          Inteleg, domnule expert. Acum vreau sa ma clatesc pe cap. Imi dai voie?
-          Ce e? Am zis ceva ce nu trebuia? Andreea, Andreea, uita-te la mine.
-          N-n...n-am nici. Mi-a intrat putina spuma in ochi.
-          Andreea....
Buzele sale le-au atins timide pe ale mele, dar eu le vroiam. Il doream doar pentru mine, indiferent cate au fost inaintea mea. El era aici, lanaga mine, spalandu-ma pe cap. Il iubeam, chiar daca nu-l cunosteam indeajuns de mult si de bine, il iubeam.
-          Andreea,  nu te rusina de mine. Esti frumoasa, foarte frumoasa asa cum esti si te iubesc.
-          Mi-e frica, mi-e frica de ceea ce se intampla. Mi-e frica sa ma indragostesc iarasi. Te rog tine-ma in brate.
-          Gata, totul va fi bine. Totusi trebuie sa-mi promiti ceva.
-          Ce?
-          Vreau si eu sa fiu spalat de tine pe cap.
-          Trebuie sa te apleci, nu ajung.
-          Stiu, stiu pitico. Deci, trebuie sa stau in genunchi?
-          Vom sta amandoi. Si trebuie sa fii cuminte sa ma pot concentra.
-          Si voi mirosi ca tine a ciocolata?
-          Da.
-          Deci, voi intra in lumea dependentelor de ciocolata. Perfect. Sa inceapa transformarea.
Parul lui negru ondulat era ata de fin la atingere iar acum mirosea tot a ciocolata. Un rasfat deplin.
-          Inchide ochii.
-          S-a facut. Totusi... fara gesturi rele.
-          Fara, promit. Ia zi-mi, cum de ai experienta in spalatul pe cap al fetelor.
-          Mhm, sa vedem. Sa te fac geloasa sau sa-ti zic povestioara, nu asa de palpitanta dar care e adevarata. Totusi o sa ma indur si nu te voi face geloasa.
-          Nu-s geloasa....
-          Lasa-ma sa termin. Asa deci, cand eram adolescent ii faceam baie surorii mele mai mici, Nicoleta. Stii, seamana cu tine la caracter. E directa si nu se lasa prostita de farmecele mele irezistibile. Nu rade. Chiar daca nu te vad aud cum chicotesti. Asa, sa reluam povestirea. Deci timp de vreo cinci, sase ani am avut grija de surioara mea, nazdravana, ce mi-a alungat majoritatea iubitelor. Totusi a facut bine ca le-a alungat.
-          De ce?
-          Pentru ca nu vedeau la mine decat banii. Eram ceva gen, omul facut din bani.
-          Deci erai nesuferit si bogat de mic.
-          Da, poti zice ca eram copilul rasfatat.
-          Cati ani are surioara ta?
-          Are cam 20 de ani. E diferenta de zece ani intre noi. Acum de ce razi?
-          Mosneagule!
-          Inca n-am incaruntit, dar cu tine nu se stie niciodata.
-          Ha, ha, ha. Amuzant. Tine ochii bine inchisi caci te voi clati pe cap.
Era precum un copil, un copil mai mare care statea cuminte asteptand o recompensa. Ce gene lungi si negre avea, iar picaturile de apa i se prelingeau pe ele. Cum sa rezisti fara sa-l saruti, si in plus... acum ar fi fost momentul perfect pentru a-mi recupera cateva saruturi furete.
-          Hei, ce faci? Nu-i corect sa faci asa ceva cand eu nu sunt pregatit....
-          Taci. Nu strica momentul.
-          Pot sa te ating?
-          Mhmmm....
-          O sa-l iau ca pe un da.
Am facut dragoste sub dusul fierbinte cu apa curgand peste noi precum ploaia de vara. Sub sarutarile lui fierbinti erau precum plastilina, modelabila. Nu credeam ca poate fi ceva mai bine decat acest lucru. Fiecare atingere dintre noi era un nou punct gasit pe harta trupurilor noastre. Pentru noi timpul statuse in loc, nimic nu mai exista inafara de noi. Doar eu si el atunci si acolo.
-          Andreea, te iubesc. Esti a mea si asa va ramane.
Fiecare centimetru de piele de pe corpul meu era sensibil la atingerile lui. Fiecare atingere de-a sa starnea in mine un nou val de caldura urmat de noi senzatii din ce in ce mai puternice.
-          Esti. A. Mea.
Am mai stat inbratisati o vreme fara a ne misca. El inca se mai odihnea in mine. Eram plina de el si era un sentiment foarte placut.
-          Esti al naibii de stranta. Serios, nu mai rade. Sa nu-mi zici ca erai virgina.
-          Nu, nu mai eram.
-          Hai sa ne spalam si sa mergem la masa. Cred ca Rex si Squeez isi fac griji in privinta stapanei lor, care a cazut in ghearele maleficului de mine.
-          Mhmmm....
-          Stii, imi place cand vorbesti mult. Esti vie si nu ca acum...
-          Nu strica momentul. Vreau sa mi-l amintesc asa cum e acum. In liniste cu sunetul apei care curge, nu cu tine turuind mereu. Parca eu eram gura-sparta.
-          Da sa traiti.
Cine spunea ca momentele regasite in carti nu se aplica si-n viata reala? Era precum un basm, era minutat sa fiu acolo cu el sub picaturile de apa ce ne inundau corpurile. Era linistitor de placut si relaxant. Astfel trebuie sa fie momentele din viata unei persoane, sa fie langa cineva special si sa dureze la infinit, sa nu existe minciuna, inselatorie. Aceste lucruri nu au ce cautat in viata noastra. Nu stiu exact cat am stat in acea cabina de dus dar stiu ca pentru mine au parut ore intrgi de rasfat. Din nefericire, si momentele frumoase se termina dar pentru a lasa alte amintiri sa le ia locul. Cred ca a fost una dintre cele mai frumoase dimineti ale mele. Un mic-dejun copios, constand in ciocolata si clatite si acesta s-a desfasurat in compania cuiva la care nu ma asteptam dar care m-a surprins complet si intr-un mod placut, Codrin.
-          Azi te duci la munca?
-          Nu, ma gandeam sa-mi iau concediu. Nu mi-am mai luat un concediu de 2 ani si cred ca a venit timpul sa-mi iau unul.
-          Dar ai spus ca azi muncesti, sau a fost doar un pretext pentru a ma expedia acasa.
-          Da, am spus ca muncesc dar aseara m-am gandit ca ar fi bine sa-mi iau un mic cincediu si sa ma relaxez o perioada. Si in plus daca ramaneai la mine aseara nu cred ca vre-unul din noi ar fi reusit sa doarma.
-          De ce? Erai chiar asa de infierbantata aseara?
-          De ce barbatii se gandesc doar la sex?
-          De ce femeile sunt asa de insensibile?
-          Pentru ca trebuie sa va facem fata voua barbatilor si a tuturor tentatiilor care vin cu voi.
-          Deci recunosti ca sunt o tentatie!
-          Tu, tentatie? Sa fim seriosi, doar ciocolata este o tentatie pentru mine, tu esti un viciu.
Si m-am apropriat pentru ai da un mic sarut care mai apoi s-a transformat intr-un adevarat uragan de sarutari pasionale.
-          Credeam ca pentru a te putea avea era necesar sa te cer de nevasta.
-          Chiar as fi vrut sa te vad in genunchi ca un cavaler spunand “Andreea, scumpa mea ai vrea sa-ti unesti viata cu a mea pentru vecie si sa fim fericiti cu doi copii frumosi ca tine, o casa minunata intr-un loc linistit si cu animalele tale.” Atunci m-as fi simtit si eu foarte inalta.
-          Deci, vrei copii de la mine?
-          Hei ce faci?
-          Iti daruiesc copii, nu asta mi-ai cerut adineauri?
-          Copii vor venii si ei la momentu potrivit dar acum vreau sa ma imbrac si sa merg pentru a-mi anunta seful cel simpatic de ursuz ca am de gand sa-mi iau un concediu binemeritat si sper ca de data aceasta nu se va mai holba la sanii mei.
-          Ce face? Il omor! Doar eu am dreptul sa fac asta, pentru ca esti a mea.
-          Daca ai sti cat de mult imi place cand faci pe durul... Dar acum gata, lasa-ma sa ma imbrac, nu pot pleca doar cu halatul pe mine.
-          Pentru mine, poti fi si fara halat pe tine.
Era de necrezut cum cu doar cateva cuvinte putea sa ma faca sa rosesc instant iar inima mea se facea mica de tot si se ascundea undeva in strafundurile toracelui meu. Oare cate imi ascunzi tu mie, oare cate sezatii poti starni in mine doar uitandu-te in felul acesta, oare cum ar fi sa traiasc alaturi de tine pentru tot restul vietii mele?