Ganduri

Nu stiu cu ce ar trebuie sa incep pentru ca nu stiu cu ce ar trebui sa termin. Ma simt epuizata intr-un loc in care epuizarea nu-si are locul. Nu numai ca-mi simt trupul gol, il simt parasit, alungat dintr-o imparatie in care nu ma mai pot intoarce si aceea ar fi langa inima ta. Eram ceea ce multi ar numi o simpla prietena, un zimplu zambet rusinos, o simpla adiere intr-o zi torida. Poate ca daca as putea sa pretind ca totul este in regula nu as mai fi aici acum,  nu as mai incerca sa-mi explic imposibilul in acest moment, pentru ca, sincer, asta si fac. Explic un imposibil, oxplic un lucru ce nu are logica, raspund la intrebari ce nu au raspuns.

Ma simt fara nici un pic de vlaga in fata existentei tale, nu pot spune ca nu judec acest lucru cu o minte simpla si slaba de adolescent, nu pot sa fac asta fiindca ar insemnana ca ma mint singura, sa folosesc singura arma pe care o urasc cel mai mult, sa ma simt singura.

Nu as putea sa ma mint pentru ca totul se invarte in fata mea, ca o holograma de care nu mai pot scapa, ce ma urmareste peste tot incercand sa ma faca sa inteleg ca nimic nu poate fi schimbat, ca totul a fost, este si va fi la fel sau daca nu, totul va fi un imens gol, un nimic. Privesc spre cer si realizez stuperfiata ca nu vad nimic, nu vad pentru ca ai fost egoist si mi-ai luat si puterea de a mai vedea altceva inafara de tine, m-ai blestemat sa fiu un orb neputincios pana ce tu nu-ti vei gasi timp sa-mi luminez calea, dar pana atunci ce voi face? Sunt intr-un intuneric rece, nemilos su foarte nepasator.

Lipsa ta ma face sa innebunesc o data cu veniea noptii pentru ca atunci vad cu ochii mei orbi cat de mult iti simt lipsa. Obrajii inca imi mai sunt brazdati de lacrimi, inca mai simt acea senzatie de tristete si ori de cate ori inchid ochii te vad acolo in fata mea. Imi zdrobesti fiinta, imi iei si ultima suflare, ma faci sa-mi doresc sa mor pentru tine, dar apoi revii ata de senin ca la inceput si faci toata durerea sa se transforme intr-o pulbere cenusie.

Mainile imi tremura dupa ultima strangere de mana, dupa o ultima intalnire cu degetele tale, dupa o ultime imbratisare.

Buzele mele se inrosesc, apoi devin vinetii....tanjesc ata de mult dupa acele sarutari lungi ce pareau sa opreasca timpul in loc.

Astern ultimele randuri ale gandurilor mele pe o foaie de hartie, dupa care ma intorc spre acel drum care acum mi se pare gol si strain fara tine.

Te iubesc, ingerul meu!