Scrisoare

“ ..nu prea ştiu ce să-ţi scriu. Sentimentele parcă au luat-o la fugă şi nu mă lasă să exprim ce simt.
E greu… m-ai dezamăgit.
M-am bazat pe tine, tu erai sprijinul meu, stânca mea.. şi la nişte simple vorbe te-ai întors împotriva mea. Nici măcar nu ai vrut să mă asculţi. Ştiu că îţi era greu să mă crezi.. dar nimeni nu te punea să faci un sacrificiu suprem.. îţi ceream doar să mă asculţi, 

nu să mă crezi. Nu.. nu doream să îmi scuz purtarea ..nimic din toate acestea.. pur şi simplu îmi doream să mă asculţi.
În momentul în care ai plecat de lângă mine.. aveam impresia că s-a rupt ceva din mine.. eram neputincioasă în faţa durerii ce-o simţeam..
Îţi simţeam lipsa, te căutam oriunde mergeam, iar zâmbetul tău era tot ce-mi doream.. dupa ce ai plecat am realizat cât de mult ai însemnat pentru mine.

Acum, a trecut destul timp.. nu prea mai am ce să zic decât că îmi pare rău..
da , încă îmi pare rău.
Ştiu că pentru tine poate nu mai contează,. dar.. am vrut doar să ştii ce simt.
Acum că nimic nu ne mai leagă, nu am de ce să te mint.. aşa că îţi spun acum, ceea ce atunci când ai plecat nu m-ai lăsat să îţi explic.
Ai interpretat totul greşit, te-au minţit.. pur şi simplu nu s-a întâmplat nimic între noi..
Presupun că nu vrei detalii, aşa că o să repet doar atât: Nu, nu a fost ceea ce tu ţi-ai îinchipuit. Acum poate o să mă crezi.. că în tot timpul acela eu am fost doar a ta.. 
Să trecem mai departe.

Presupun că ştii că am plecat.
Nu am mai putut rezista să văd peste tot imaginea ta.. parca mă urmăreai, nu am putut trece mai departe, aşa că am hotărât să plec. Ştiu la ce te gândeşti acum.. şi da, sunt o laşă. Dar nu îmi pasă… sper doar că acolo, o să scap de amintiri..de amintirile noastre, de remuşcări..
Îmi pare rău că te-am lăsat să pleci atunci. Nu îmi pare rău de ceea ce a fost între noi

, pentru că vreau să ştii că au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea.. de până acum. Ai schimbat totul în viaţa mea.. m-ai împlinit .. şi nu cred că cineva mă va mai face încă o dată în această viaţă, atât de fericită.
Nu prea ştiu ce să îţi spun..
Îţi mai aminteşti când ne-am întâlnit în faţa la facultatea de litere?.. şi eu eram pe tocuri, cu blugii negrii şi tricoul larg, lăsându-mi descoperit umărul stâng.. era cald, era vara.. Tu mă aşteptai nerăbdător, nu mai aveai stare, iar atunci când m-ai văzut că mă apropii de tine, ai ascuns trandafirul la spate.. erai ca un copil, îmi erai aşa de drag. Nu ştiam atunci cât de mult vei ajunge să însemni pentru mine. Cred că nici tu nu ştii cât însemni şi cât ai însemnat pentru mine.
Nu pot nimic altceva să îţi spun decât că: nimeni nu te va mai iubi aşa cum te-am iubit eu. 
Pare un clişeu, dar e doar ceea ce simt şi nimic mai mult.
Vai.. mă bufnesc lacrimile când mă gândesc cum ai avut grijă de mine atunci când am căzut de pe bicicleta şi m-am lovit .. nu ştiam cum să îţi explic că sunt bine.. şi că o să îmii revin. Tu continuai cu privirea aia îngrijorata..plină de sentimente.
Si mai ştii atunci când am fost supărată pe tine şi m-ai aşteptat în staţia de autobuz şi nu ai vrut să mă laşi să urc decât după ce îţi spun că nu mai sunt supărată pe tine?.. şi nici după ce ţi-am spus, nu ai acceptat cu una, cu două.. ai vrut să ţi-o spun din toată inima.. 
Într-un final ţi-am spus doar un simplu` “te iubesc”, iar atunci m-ai privit în ochi şi mi-ai spus: “eu mai mult.”. După ce m-am urcat, în autobuz, să plec, mă uitam la tine, pe geamul aburit de la cele -7 grade cate erau afară.. aveai o privire atât de caldă.. Nu ai vrut să pleci până nu ai văzut cum autobuzul se îndepărteaza de staţie. Ai îngheţat acolo.. dar nu, nu ai plecat, nu m-ai lăsat….îmi demonstrai în fiecare clipă cât de mult însemn pentru tine..
Prima iarnă împreună.. am ieşit îmbraţişati din cafenea şi a început să ningă, iar eu ţipam ca un copil "uite, uite, ninge!!", ai râs de mine şi m-ai strâns tare în braţe, sărutându-mă încet. 
Îmi amintesc fiecare clipă petrecută împreună, n-a fost moment care să nu însemne ceva.. tot ce-a fost între noi mi-a rămas în suflet şi acolo va rămâne pentru ceva vreme. Ştii mai bine ca oricine că nu uit nimic. 
dar..toate aceste întâmplări au existat, oare? Sau totul e doar în închipuirea mea? Totul pare atât de îndepartat.. parcă povestesc viaţa altcuiva. Acum nu mai contează.

Vreau doar să îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, pentru toate nopţile nedormite deoarece ai stat alături de mine şi m-ai sprijinit întotdeauna… au fost multe clipe.. prea multe pentru mulţumiri..

Cred că am scris cam tot.. poate nu trebuia să-ţi trimit această scrisoare, să te tulbur din nou.. dar făra să-ţi scriu toate acestea nu puteam să merg mai departe, ceva nu mă lăsa.
Acum c

ă ţi-am spus toate acestea cred că sunt mai împăcată cu mine.. 


mereu a ta.
ps: te rog nu mă căuta."

[L'amour de un femme] https://www.facebook.com/media/set/?set=a.322709217763312.84548.224834550884113&type=3