Un barbat

Intotdeauna mi-am dorit langa mine un barbat sarmant si destept. Nu ma refer la acel tip de persoana care sa-mi spuna toti autorii lumii si toate operele lor, cate batalii a dus Mihai Viteazul sau cate celule se gasesc in corpul uman.

Nu, nu vreau  pe cineva cu care sa ma duelez in inteligenta, nici pe departe. Nu vreau o persoana dura si rece, care sa-mi arunce tot felul de replica pentru a-si arata superioritatea fata de mine, sa-mi arate ca pot ramane cu gura cascata oriunde si oricum, nu doar la stomatolog.
Imi doresc un barbat calm, dulce, cald, intelegator. Ar fi o prostie sa spun “Sa-si dea seama despre ce-mi doresc” pentru ca nu are cum sa-mi citeasca gandurile, poate intuit uneori ceea ce-mi doresc, dar as prefera sa-i spun sau sa-i arat.
Vreau pe cineva care stie ce vrea de la viata, care poate stapani fara maxim de effort, toate situatiile in care se afla, fara sa-si piarda cumpatul in momentele de tensiune. Un barbat sensibil si puternic totodat, care nu uita sa ma sarute fara motiv, care ma face sa zambesc si care-mi aminteste cat de fericit e alaturi de mine.
Un barbat cu care sa impart toate nebuniile vietii in doi sip e care sa mi-l doresc aproape in fiecare secunda.
Un barbat a carui prezenta ma copleseste, ma intregeste, ma face speciala sic ea mai frumoasa femeie de pe pamant.
Un barbat de care sa-mi fie dor mereu, chiar si atunci cand sunt in bratele lui.
Un barbat caruia sa-i apartin in intregime.