Vei scrie despre mine?

M-ai intrebat candva daca voi scrie despre tine si eu evident ca am raspuns cu “Nu stiu.”
De ce am spus asta?
Ei bine am facut-o pentru ca nu credeam ca vei ajunge trecutul meu, si ca voi continua sa-ti spun pe nume, nu sa-ti dau acel apelativ “el”. Dar iata ca am ajuns sa scriu despre tine si sa intrii in categoria “el”.
“N-am crezut niciodata ca voi spune asta, dar sper ca vom ramane prieteni”, sincer am avut un zambet sarcastic atunci cand am vazut asta.
De ce?
Deoarece nu cred ca am ramas prieteni, eu efectiv nu mai exist pentru tine nici ca iubita, nici ca prietena/ amica, ci am devenit pentru a mia oara o entitate ce trece uneori pe langa tine.
“Nu stiu ce vreau”, nici eu nu stiu ce vreau, erai copilaros dar ma simteam bine in prezenta ta. Mai tii minte cand nu vroiai sa ma lasi sa plec, chiar nu am vrut sa-mi dai drumul. Am simtit ca in bratele tale sunt proteja, ca acela e locul meu… dar acum cand trec pe langa tine ma simt ca o fantoma. Uneori am impresia ca nici nu ma vezi si cred ca asa si e.  
Ma intreb daca citesti asta. Poate ca da, sau poate ca nu, niciodata nu am crezut in destin sau soarta. Viitorul si prezentul nostru depeind doar de alegerile noastre, dar cred ca daca vei citi asta e posibil sa pufnesti cu dispret.
Mi-ai spus candva “te iubesc” si atunci in loc sa ma bucur m-am intristat pentru ca, de fiecare data cand cineva imi spune asa ceva, totul se termina. Da, sunt o ciudata, in loc sa ma bucur ca cineva imi spune te iubesc eu izbucnesc in plans si ma izolez de ceilalti. Dar imi e frica de ceea ce se va intampla mai apoi. E ca atunci cand te arzi si apoi iti e frica sa mai aprinzi vreun foc. Asa e la mine cu iubirea, cu relatiile. Imi este frica de ce se va intampla, de sfarsitul ce va veni in mod inevitabil.
Am ajuns la concluzia ca mie nu imi este sortita o viata fericita, eu nu trebuie sa ma indragostesc si sa iubesc pentru ca nu sunt o persoana buna. Sunt rea cu mine insami si de fiecare data sfarsesc prin a pierde tot ce am. Da, viata e frumoasa dar si dureroasa, iar acum ma simt singura.
Chiar daca zambesc asta nu inseamna ca sunt fericita, pur si simplu nu vreau sa-i impovarez pe cei din jurul meu cu problemele mele. Imi doresc sa pot pleca cat mai departe si sa imi iau viata de la capat. Nu vreau sa uit, ci pur si simplu sa fug de tine si de ceilalti. Sa nu mai fiu nevoita sa te vad, pentru ca de fiecare data cand se intampla asta, simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare.