Asta poate că nu seamănă a pasiune, dar măcar nu face rău. Nu stau toată ziua cu inima grea, la gândul că lipseşte, fiindcă ştiu că seara o voi revedea. Nu stau toată după-amiaza cu ochii pe telefon, întrebându-mă care dintre noi doi a sunat ultima oară. Nu mă tem că am ales prost restaurantul sau hainele cu care mă îmbrac ori că spun ceva care s-o facă să-mi dea o sentinţă definitivă. Cu ea, stomacul nu mi se strânge când mă trezesc dimineaţa având-o alături, pentru că, deschizându-mi ochii, o văd ghemuită la pieptul meu. Nu trăiesc aşteptând, ci trăiesc clipa. Ea mă iubeşte aşa cum sunt. Poate că încă nu ne uneşte o dragoste înflăcărată, ci o legătură omenească.

                                                                                                               Marc Levy - Unde ești?

Comentarii

Postări populare