Distanta

Se spune ca intr-o relatie distanta nu conteaza, daca doua persoane se iubesc sutele de chilometri ce-i despart sunt irelevanti. Ei bine, poate ca e asa, dar doar in proportie de 50%, pentru ca in realitate e chinuitor.

Poate ca voi parea egoista, dar e chinuitor cand acel cineva nu e langa tine, cand singurul fel in care ii poti auzi vocea e telefonul si-l vezi doar la web. Dragostea digitala, o gluma si un chin. Dar se intampla adesea, din cate pot observa, sa ne indragostim de persoane ce sunt la sute de km departare de noi. E un sentiment placut sa te indragosti de cineva, dar e al naibii de dureros cand acea persoana nu e langa tine, cand ai avut o zi grea si ai vrea sa-l vezi, sa i te cuibaresti in brate si sa uiti de toate… dar ghici ce, nu poti face asta pentru ca el e la 400 de km departare.

Il vezi, il auzi, dar nu il simti, nu ii simti parfumul langa tine, caldura corpului sau, e doar un gol imens langa tine. Iar dimineata cand te vei trezi vei fi doar tu in acel pat mare si gol, chiar daca ai sperat ca atunci cand iti vei deschide ochii va fi acolo langa tine, nu e asa.  

Nu ii vei vedea zambetul, nu va fi acolo langa tine. Si asta doare pentru ca te intrebi de ce tu, de ce atunci cand in sfarsit esti fericita, cand totul ti se pare ca merge bine, te simti asa, terminata, indurerata, sfasiata pe dinauntru. Cand ii vezi pe ceilati fericiti alaturi de acel cineva special, iti afunzi mainile in buzunare, iti iei cea mai vesela mima a ta, chiar daca tu esti complet opusul in acel moment si dai play la cea mai hard melodie rock pe care o ai in playlist, caci, poate doar asa vei scapa de acea stare de melancolie.

Iar daca nici asta nu te ajuta, incerci sa-l suni pentru a-i auzi vocea. E ca un balsam, pentru ca incepi sa zambesti putin cand il auzi trancanind despre vrute si nevrute. Ai sta ore intregi sa-l auzi cum povesteste toate idioteniile pamantului, cum rade, e minunat, dar atunci cand vei inchide telefonul, te vei reintoarce la ce era inainte. Tu, singura in mijlocul celorlalti.

Si stii ce?

Tristetea si golul pe care il simti in interiorul tau nu ii va interesa pe ceilalti pentru ca tu esti doar un lucru infim al acestei lumi, ceva important pentru altii si neimportant pentru alte persoane. Asa e viata, doar ca ea nu iti da lamai sa faci limonada ci te loveste in fata cand te astepti mai putin.