Jumatati de masura

Mereu m-am intrebat de ce ajungem sa acceptam compromisuri, jumatati de masura. De ce spunem ca e iubire, atunci cand o relatie ne consuma, in loc sa ne intregeasca? O relatie ar trebui sa ne ajute sa devenim mai buni, mai frumosi, nu sa ne calcam in picioare principiile pentru a plati cu varf si indesat fiecare moment de fericire. Nu inteleg de ce o femeie accepta sa fie pe locul doi in viata barbatului pe care il iubeste, amagindu-se ca i-ar putea fi de ajuns o relatie construita pe jumatati de masura, momente furate alaturi de el. Un sarut fugar, mici minciuni pentru a masca anumite fapte, toate acestea ne face mai fericite?

Nu vreau sa judec pe nimeni, pentru ca fiecare am trecut printr-o asemenea experienta considerand ca trebuie sa fim fericiti cu putinul pe care-l avem, dar exista femei care impart barbatul cu altele. Aici nu vreau sa etichetez pe nimeni, dar nu le inteleg si ma refer la acele femei numite “amante”. De ce va multumiti cu jumatati de masura?  

Voi sunteti privite ca o umbra in viata acelui barbat, “cea de-a doua” cum s-ar mai spune, dar veti fi si cele mai judecate de societate pentru ca ati indraznit sa aspirati la cineva ce nu va apartine. Voi sunteti cele care renunta la visul de a avea o iubire neconditionata, de a va simti implinite pe toate planurile. Voi acceptati dragoste cu portia, jumatatile de masura, dar de ce? Uneori, se intampla ca aceasta “portie” sa se completeze, distrugand tot o data o “casa”, dar alte ori el se intoarce la cea din tai, spunand ca a fost un dobitoc si incercand sa iasa basma curata.

Nu as putea ierta niciodata as aceva. Nu as putea ierta pe cineva care joaca in doua locuri, care incearca sa para nevinovat spunand ca tentatia l-a invins. Nu as putea sa raman alaturi de un barbat nehotarant, incapabil sa-si asume responsabilitatea pentru faptele si sentimentele sale, un copil slab, imatur, egoist, care se imparte intre doua femei, neputincios, deoarece nu le ofera decat jumatati de masura. De fapt, nici nu am nevoie de o asemenea persoana in viata mea.  Ce fel de barabat e acela care desi iubeste o alta femeie decat cea cu care e in mod oficial, nu are curajul sa renunte la cea pe care nu o iubeste? Ce fel de femeie si-ar dori sa-si construiasca viitorul alaturi de o asemenea persoana?

Viata e prea scurta pentru a trai mereu in regrete, privind in urma la greseile pe care le-am facut, la momentele triste ce si-au pus amprenta asupra noastra. Viata trebuie traita la maxim, bucurandu-ne de o iubire sincera de care ne putem bucura in fiecare moment al zilei, nu cateva ore pe zi sau saptamana, nu de o dragoste ce e mereu pe picior de plecare, ce ne face sa ne simtim vinovati sau rusinati de sentimentele noastre. Nu trebuie sa purtam o lupta contra morilor de vant, amagindu-ne la fiecare minut ca va fi bine, ca intr-un final isi va da seama cat valoram, isi va da seama ce fel de persoana suntem. 

Iar daca avem parte de asa ceva, ei bine… cred ca cel mai indicat lucru de facut este sa plecam pentru ca oricine merita sa fie iubit pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce compenseaza din lipsurile alteia.

O femeie atunci cand iubeste cu adevarata se va darui in intregime celui de langa ea si merita sa aiba pe cineva care sa o pretuiasca asa cum e, care ii va fi mereu alaturi, nu cineva care ii va aseza in fata ochilor doar franturi din el, bucati din sufletul lui, fragmente din sentimente si clipe luate pe furis.

Iubirea este un sentiment simplu si sincer, iar daca relatia pe care o traiesti nu e asa, ar fi mai bine sa pui punct pentru ati oferi sansa de a gasi fericirea.