Nu am fost, nu sunt si nu voi fi

Nu am vrut sa fiu o femeie care urmeaza un model, care accepta ceea ce i se spune fara a protesta, fara a-si exprima propriul punct de vedere. Adesea am fost catalogata ca o persoana aroganta pentru ca nu vorbesc cu oricine preferand sa raman retrasa cautand privirile oamenilor si incercand sa-i citesc prin gesturi si cuvinte. Mereu m-a amuzat prima impresie pe care o cream celorlalti.

Multi m-au considerat o svapaiata cu capul in nori. Multi m-au considerat puternica si firava in acelasi timp, un suflet ce-si cauta linistea, dar majoritatea nu s-au sinchisit niciodata sa ma inteleaga si sa-mi accepte visele catre viitor.

N-am acceptat si nu voi accepta niciodata sa mi se spuna ce trebuie sa fac si pe cine sa iubesc, mereu am ales si voi alege cu sufletul. N-am acceptat regulile in care nu credeam, minciunile pe care altii le vedeau precum un adevar absolut, comportamente ce m-au deranjat sau ironii.

Nimeni nu are dreptul de a-mi spune cine sunt si de ce am nevoie. Am invatat de-a lungul timpului sa-mi protezej sufletul de oameni. Sa nu mai aplec urechea la tot ce spune lumea despre mine, sa nu mai iau in considerare orice vorba pe care o spun oamenii. Daca parerea ta nu ma intereseaza, fii sigur ca o voi ignora. Nu voi pierde timpul cu persoane care nu au fost prezente in trecutul meu si care nu-mi ofera nimic in prezent. Am spus si la inceput ca datorita acestui comportament voi fi considerata o femeie aroganta, cu nasul pe sus.

 Imi cunosc slabiciunile, calitatile, viciile si defectele. Stiu cat pot si care-mi sunt limitele, n-am pretins si nu voi pretinde niciodata ajutor din partea nimanui. Am dreptul sa vorbesc cu cine vreau si cand vreau.

Asa am fost educata: daca-mi doresc ceva, sa nu astept ca altcineva sa-mi ofere acel lucru ci sa lupt pentru el, sa-mi procur ceea ce-mi doresc cu banii mei si greselile infaptuite sa le repar singura, fara sa astept ajutorul nimanui.

N-am nevoie de un barbat care sa ma intretina pentru ca m-as simti ca o femeie intretinuta, de moravuri usoare. Am nevoie de un barabat care sa ma iubeasca, sa ma aprecieze asa cum sunt fara a-mi scoate ochii cu mofturile mele, sau sa-mi atraga mereu atentia asupra greselilor mele, pentru ca daca ar face asa ceva ar fi un gest miselesc. Niciodata nu voi suporta acea tipologie de barbat care se considera mai presus decat o femeie si nu cred in totalitate in egalitatea dintre sexe.

Atata timp cat eu nu te privesc pe tine de sus nici tu nu ai acest drept asupra mea si nici nu-l vei avea. Ma poti trata cu superioritate doar atunci cand ma vei cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Cand imi vei cunoaste temerile cele mai inspaimantatoare si dorintele cele mai mistuitoare. Cand vei fi cu adevarat superior mie. Dar atunci cand nu esti altceva decat o fiinta bipeda, ce se ascunde in spatele a ceea ce vrea sa fie sau sa para, nu ai acest drept si nu-l vei avea niciodata.    

Te voi privi mereu in ochi, oricat de mult m-ai ranait de-a lungul timpului, si-ti voi zambi, pentru ca am devenit puternica in ciuda a ceea ce ma inconjoara. Pentru ca am invatat sa ma bucur de lucrurile marunte si pentru ca ma pierd in acei ochi de un albastru marin ce-mi taie respiratia ori de cate ori ma privesc. Acel zambet ce-mi rascoleste intraga fiinta si acel parfum ce a devenit oxigenul meu pretios. Pentru ca acel babat a reusit sa-mi arate viata in culori, sa-mi anime zilele ploioase si sa ma faca sa-l iubesc si sa mi-l doresc langa mine pentru tot restul vietii.