Din nou la viata

M-am obisnuit... de fapt nu!

Am nevoie de tine.

Simt nevoia de a ma trezi in fiecare dimineata alaturi de tine, sa aud acel „’Neata, iubito!” care imi face zilele mai bune.

Am nevoie de acel sarut de buna dimineata, chiar daca respiratia noastra nu e cea mai fresh din lume.

Am nevoie de caldura corpului tau, am nevoie de tine, nu de altcineva.

M-am obisnuit ca seara sa adorm ghemuita in bratele tale, chiar daca uneori te tin treaz pentru n motive. 

Vreau sa-mi povestesti in fiecare dimineata cum te-ai trezit in acea seara si m-ai vazut zgribulita toata, iar tu m-ai invelit pentru a nu raci. 

Vreau sa radeam pe seama faptului ca pe timpul noptii iti fur patura si o tin doar pentru mine. 

Vreau sa stiu ca te am langa mine, chiar daca pijamaua pe care ti-am dat-o are acel dar de „moartea pasiunii” si arati ciudat in ea, eu te vreau langa mine, acum, maine si pentru totdeauna.

Poate ca uneori sunt distanta si rece cu tine, poate ca uneori vreau sa stau pur si simplu izolata de toti si de toate, poate ca sunt in multe feluri si poate ca fac multe greseli, dar stiu ca un lucru l-am facut cum trebuie. M-am indragostit de tine si zambesc iarasi.

Pot zambi fara a ma mai forta. Pot afisa un zambet autentic de moldoveanca cu gara pana la urechi, pot rade iarasi cu pofta, pot sa gust din toate placerile vietii alaturi cu tine si pot descoperi lucruri noi alaturi de tine. Sunt iarasi eu.... ba nu! Sunt o eu veche imbunatatita, mai matura, mai sincera cu ea insasi si cu lumea din jurul ei. Sunt iarasi acea persoana care se bucura de tot ce o inconjoara, care lupta pentru visele ei, care rade cu pofta, care traieste si iubeste asa cum trebuie.

Poate ca am inceput o noua viata, dar nu sunt speriata. 

Nu sunt speriata, pentru ca nu sunt singura. Ii am aproape pe acei putini oameni ce-i pot numi prieteni, ei sunt aici pentru mine, iar mai important, te am pe tine in fiecare zi.

Te pot insfarsit imbratisa, saruta si iubi cu intreaga mea fiinta.

Pot sa ma bucur de toate placerile vietii alaturi de tine.

Da, in sfarsit mi-am revenit din lunga letargie a melancoliei ce m-a invadat in urma cu multi ani si mi-a acaparat intreaga fiinta cu ghearele ei reci si obscure.

Iti multumesc pentru ca m-ai readus la viata.