Daca as ramane

Visul de o viaţă al Miei este acela de a deveni o violocenlistă cunoscută şi respectată. Exersează zilnic de aproape 10 ani la violoncel, reuşind în acelaşi timp să-şi împartă timpul între cea mai bună prietenă, Kim, şi iubitul ei, Adam(God! De când am citit cartea a început să-mi placă numele ăsta deşi înainte îl uram).

Trebuia să petreacă o zi alături de părinţi, bunici şi frăţiorul ei mai mic. Însă un accident grav îi curmă toate visurile, toate speranţele. Sonata numărul trei pentru violoncel a lui Beethoven e martor. O fantomă cum nu găseşti în niciun film sau carte: fără puteri supernaturale, fără memorii ce ar trebui să iasă doar acum la iveală, fără nimic de genul acesta. Doar o „fantomă” care şi-a văzut părinţii morţi şi care îşi priveşte acum corpul aflat într-o stare de comă de gradul opt.  

Nu ştie ce are de făcut sau cât va sta aşa, dar auzindu-le pe asistente vorbind a aflat un lucru important: totul depinde numai de ea. Dacă alege să rămână şi să-şi continue viaţa cu faţa desfigurată(pentru care vor fi nevoie de o mulţime de operaţii estetice), cu numeroase răni care o vor bântui toată viaţa şi cu întreaga familie moartă, atunci aşa va fi. Însă dacă nu mai vrea să lupte, nimeni nu o va obliga să facă asta. Are viaţa în propriile-i mâini, aşa cum a avut-o şi până acum fără ca măcar să-şi dea seama de asta.

Ce va alege? Ce se va întâmpla dacă ar rămâne?