Un telefon mobil?
Ca toata lumea, ai invatat sa scrii
SMS-uri, folosind o tastaura minuscula, si te-ai obisnuit sa le trimiti cat ai
clipi. Ca toata lumea, ai renuntat la agenda pentru a o inlocui cu versiunea ei
electronica. Ai trecut cu atentie in memorie numerelecunostintelor tale, ale
rudelor si ale iubitului. Le-ai camuflat pe cele ale fostilor, precum si codul
pin al cardului, pe care-l uiti adesea.
Chiar daca facea fotografiii de proasta calitate, ai folosit aparatul foto
al telefonului mobil. Era chiar misto sa ai mereu la indemana o fotogafie
amuzanta pe care sa le-o arati colegilor.
De altfel, toata lumea facea la fel. Era un obiect la moda: barierele
dintre viata personala, viata profesionala si viata sociala se stergeau. Si mai
ales, cotidianul devenise mai urgent, mai flexibil, impunandu-ti sa jonglezi in
permanenta cu programul tau.
*
Recent, ti-ai schimbat vechiul aparat cu un model mai nou: o minunatie
care-ti permite sa ai acces la e-mailuri, sa navighezi pe internet si sa
descarci sute de aplicatii.
Asa ai devinit dependenta. Ca grefat pe propriul tau corp, mobilul e
de-acum inainte o prelungire a ta, care te insoteste chiar si in baie sau la
toaleta. Indiferent de unde esti, rareori lasi sa treaca mai mult de o jumatate
de ora fara sa te iuti la ecran, asteptand cu nerabdare un apel restant, un
mesaj intim sau amical.
Asemenea ursuletului de plus din copilarie, telefonul te linisteste. Ecaranul
lui este placut, calmant, hipnotic. Iti da siguranta in toate situatiile si iti
lasa impresia ca printr-o simpla apasare pe buton ti s-ar deschide toate
drumurile...
*
Dar, intr-o seara, intorcandu-te acasa, scotocesti prin buzunare, apoi prin
geanata si iti dai seama ca mobilul ti-a disparut. L-ai pierdut? Ti-a fost
furat? Nu, refuzi sa crezi asa ceva. Cauti din nou, fara mai mult succes,
incercand sa te convingi ca l-ai uitat la birou, dar...nu: iti amintesti ca
l-ai folosit in lift, dupa ce-ai plecat de la munca si – fara indoiala – in metrou
si in autobuz.
Fi-r-ar sa fie!
Mai intai, esti furioasa din cauza pierderii aparatului, apoi te feliciti c-ai
optat pentru asigurarea de ,, furt/pierdere/ deteriorare’’, adunand punctele de
fidelitate care, chiar de maine, iti vor permite sa-ti iei o noua jucarie
high-tech, cu ecran tactil.
Totusi, la ora trei dimineata, tot nu reusesti sa-ti gasesti somnul...
*
Te ridici din pat fara zgomot, ca sa nu-l trezesti pe barbatul adormit de
langa tine.
Te duci la bucatarie si cauti, pe raftul de sus al unui dulap, vechiul
pachet de tigari incaput, pe care l-ai dosit acolo pentru cazuri de urgenta. Iti
aprinzi una si, data fiind situatia in care te alfi, iti torni si un pahar de
vodca.
La dracu....
Stai incavoiata pe scaun. Ti-e frig, fiindca ai lasat fereastra deschisa,
sa iasa fumul de tigara.
Faci invintarul a tot ceea ce cintine telefonul tau: cateva filmulete, vreo
cincizeci de fotografii, istoricul navigarii tale pe internet, adresa ta
(inculsiv codul de la interfon), cea a parintilor, numerele unor persoane care
n-ar trebui nicidecum sa se afle acolo, niste mesaje care ar putea induce ideea
ca...
Nu fi paranoica!
Mai tragi un fum si iei o gura de alocool.
In aparenta, nu exista nimic cu
adevarat compromitator, dar stii bine ca aparentele sunt inselatoare.
Ceea ce te ingrijoreaza e gandul ca aparatul tau a incaput pe mainile cui
nu trebuie.
Regreti deja unele fotografii, unele e-mailuri, unele conversatii. Trecutul,
familia, banii, sexul... Daca ar cauta bine, cineva care ar vrea sa-ti faca rau
ar avea cu ce sa-ti distruga viata. Iti pare rau, dar regretele nu mai servesc
la nimic.
Ai inceput sa tremuri, asa ca te ridici sa inchizi fereastra. Cu fruntea
lipita de geam, te uiti la putinele lumini care mai stralucesc in noapte,
spunandu-ti ca, in celalat capat al orasului, un barbat are poate ochii
pironiti pe ecranul telefonului tau, scormonind cu nesat prin zonele de umbra
din viata ta intima si scotocind metodic prin maruntaiele aparatului in
cautarea unor dirty little secrets.
“Chemarea ingerului”-
Guillaume Musso
Comentarii
Trimiteți un comentariu