Gelozia
Fiecare dintre noi a iubit, fiecare dintre noi a avut momente in care a fost deranjat de o privire, un gest, o vorba a cuiva, adresata persoanei pe care o iubeam in momentul respectiv. Eu consider asta o bucatica de normalitate, atata timp cat se desfasoara in limite rezonabile si nu devine ceva patologic.
Am cunoscut persoane geloase, persoane care incercau sa-mi controleze miscarile, actiunile, activitatile. Dar n-au apucat sa-si dezvolte aceasta gelozie. Nu le-am permis sa o faca. Sunt un spirit liber, iar persoanele care au incercat sa ma lege, m-au pierdut inainte sa ma aiba. Daca am ajuns sa iubesc o persoana suficient de mult incat sa-i spun tot ceea ce fac, ii spun intotdeauna adevarul. Am cunoscut de asemenea si femei si barbati, carora gelozia partenerului le transformase viata intr-un calvar. Parteneri care le monitorizau fiecare miscare, fiecare vorba, fiecare secunda. Care le verificau fiecare coltisor de intimitate, de la geanta, telefon, buzunare, masina, pana la adresele electronice, conturi sau orice forma virtuala de exprimare.
Gelozia este un sentiment necesar. Dovada sta faptul ca intalnim acest sentiment descris in toate culturile, pe toate meridianele. Cu toate acestea, gelozia dusa la extrem nu are nimic de-a face cu sentimentele de iubire, ea fiind doar semnul propriei noastre nesigurante.
In lucrarile sale, Freud distinge trei feluri de gelozie:
• Gelozia normala, concurentiala –> apare in conditiile in care o persoana isi identifica in mod inconstient partenerul cu unul din parinti. In acest caz gelozia apare ca o teama de a pierde ceva din sanul familiei;
• Gelozia proiectata –> apare atunci cand persoana geloasa isi banuieste partenerul de infidelitate, in conditiile in care el insusi este infidel;
• Gelozia deliranta –> apare fara nici un motiv.
Putem iubi liber, putem iubi frumos, putem iubi adevarat, putem avea incredere, fara sa facem praf viata partenerului nostru sau propria noastra viata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu