Durere

In ultimele zile am fost dezamagita de cei din jurul meu. Am vazut ca, atunci cand imi pun increderea in cineva, acel cineva abuza de ea, crede ca sunt o fiinta care nu simte nimic  si ori de cate ori as cadea… el e de parere ca ma pot ridica singura si voi zambi in continuare, indiferent de cat de rau ma simt.

Dar, nu pot. Ma ridic, cu greu incercand sa-mi recapat echilibrul, dar nu voi mai zambi ca inainte. Fiecare lovitura pe care o primesc din partea ta, ma secatuieste din ce in ce mai mult. Imi pierd complet increderea in tine si incerc sa nu iti arat cat de mult sufar.
Nu ma dor ranile de pe corpul meu pe cat ma dor cele din interior, dar nu iti pot spune asta. Incerc sa fiu un punct de sprijin pentru tine, cand eu am nevoie de sprijin. Nu vreau sa te fac sa suferi, incerc sa ma gandesc de o mie de ori inainte de a-ti spune ceva, dar tu nu faci asta.
Tu ma compari cu celelalte, evidentiindu-mi defectele si slabiciunile. Stii ca imi e frica de oameni, dar tu continuui sa vii din ce in ce mai aproape de mine, imi ceri imposibilul spunand ca asta ti se cuvine… dar… dar eu ce sunt pentru tine?
Un obiect de care te folosesti?
Imi fac rau singura pentru ca nu pot renunta la tine. Te vad fericit, vorbind bland cu alte femei. Mi-as dori sa fii asa si cu mine, dar esti rece si aspru. Nu sunt rea sau rece, incerc sa nu iti arat durerea pe care mi-o provoci. Nu stiu cum ai reactiona daca ai afla cat de mult rau imi provoaca comportamentul tau.
As vrea sa fiu cea mai importanta pentru tine, dar stiu ca nu se va intampla asta… stiu ca voi fi doar acea persoana de care vei avea nevoie doar in momentele grele, doar atat.