Simbolul stranutului

Cunosti o femeie, o vezi, o auzi, constatand o serie de calitati si defecte, distrat si in treacat, sau atent si cu dinadins, te desprinzi si ramai "tu" in prezenta ei, adica spectator, mai mult sau mai putin atras de caracterul feminitatii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori si o accepti treptat, afland cum e frumoasa, cum e desteapta sau mediocra, avand surprize agreabile si dezamagiri suparatoare, pana cand intr-o zi simiti ca mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l stii numai tu. Bataia de inima pe care ti-o da acest secret te face sa respiri adanc propriul tau suflet,  in care au aparut arome mai misterioase decat cele aduse de sevele pamantului. Intinzi bratele spre primavara lor. Iubesti. Si femeia de mult cunoscuta iti apare noua, din clipa in care ai intalnit-o. Te miri ca n-ai vazut de atunci aceea ce abea descoperi intr-o evidenta edenica. E o mirare intensa ca geniul, oricat ar fi de plat ceea ce-i urmeaza... Secunda acestei mirari hraneste cu luceferi pe poeti si cu cea mai virulenta toxina pe oamenii obisnuiti.

Ion Teodoreanu - "Lorelei"