Dorinta

Uneori ne dorim atat de mult ceva incat atunci cand ajungem sa detinem acel lucrur, suntem satuli de el si ne indreptam atentia spre altceva.

Ne dorim un telefon nou, o carte, o bijuterie sau orice altceva pentru ca ceea ce nu detinem ne atrage, dar atunci cand ajungem sa posedam acel ceva, cu timpul isi pierde din valoare, din stralucire  si mergem in cautarea a ceva ce ne va atrage iarasi atentia si ne va face sa ni-l dorim.
Sau putem sa vream cu ardoare ceva pentru ca mai apoi sa realizam ca nu e exact ceea ce ne asteptam, e precum celelalte si nu are nimic special cum credeam noi. E ceva banal, ceva pe care il putem gasi oriunde in jurul nostru.
Cred ca asa se intampla adesea si cu oamenii, nu doar cu obiectele. Suntem atrasi de cineva pentru simplul fapt ca ne opune rezistenta si nu cedeaza in prezenta noastra. Dar atunci cand reusim sa-l transformam, sa-l avem, isi pierde din interes. Devine ca celelalte persoane din jurul nostru.
De ce?
Pentru ca mereu vom fi atrasi de tot ce e nou, de tot ce ne dorim si nu putem avea.