Pierduta

Stii, Parisul mereu mi s-a parut un oras romantic si visam sa-l vad cu tine. Toate orasele mari, poarta in ele povara atator suflete ratacite care isi cauta regasirea acolo. Te-as cauta non-stop in acel oras, dar nu cred ca m-as putea pierde vreodata de tine. Si totusi m-am pierdut.

Ma simt de parca nici nu ne-am intalnit vreodata, e ca si cum m-as fi ciocnit din cand in cand cu tine si constatand greseala mea imi ceream scuze, imi ceream scuze de neatentia mea. In acea zi cand m-ai luat in brate si m-ai sarutat, cuvintele mi-au inghetat pe buze si atunci ti-am simtit pentru prima data inima pulsand sub palmele mele. Intreg universul meu a inceput sa graviteze in jurul tau. Tu erai centrul meu de reper.
N-am fost nicicand mai aproape de tine ca atunci.
N-am simtit nicicand ca esti al meu mai mult ca in acea clipa, cand ridicand privirea spre chipul tau, mi-am vazut reflexia in ochii tai. Atunci am stiut ca ma iubesti, ca sunt a ta si ca tu imi apartii mie, ca sunt implinita impreuna cu tine.
Vezi tu, dragul meu, aceste momente vor ramane pe veci in sufletul meu. Ar fi gresit sa spun ca imi vor ramane in inima sa in creier, pentru ca eu te-am dorit cu tot trupul meu. Fiecare celula din corpul meu te dorea.
Si totusi, atunci cand ai plecat, cand mi-ai intors spatele, m-am simtit mai singura ca oricand. Pentru unii iubirea se naste in fiecare clipa, altii o reinvie, insa noi am ingropat-o in strafundul fiintei noastre.