Un alt sfarsit

Am jurat sa nu ma mai indragostesc de nimeni dar… am facut-o iarasi, si cand am inceput sa ma atasez din ce in ce mai mult de tine, totul mi-a fost luat.

Nu stiu daca sa ma simt dezamagita sau ranita. Stiu doar ca am avut iarasi vise care s-au terminat mai repe decat am crezut. Se spune ca de ce fugi nu scapi, ei bine… asa este. Pierzi ceva cand totul ti-e mai drag. Pierzi persoana ce te facea fericita, acea persoana pentru care merita sa te trezesti dimineata. Ii pierzi imbratisarile si sarutarile, pur si simplu il pierzi.
Poate ca pe moment nu esti constienta de acest lucru pentru ca e doar un soc, o noua cazatura. Iar cand te vei ridica vei vedea cate lucruri lipsesc din viata ta. Ce gol imens a produs el, te-a lasat pe marginea prapastiei in timp ce lumea isi traieste rutina zilnica. Tie ti-au mai ramas doua optiuni sa sari in bratele dispararii pasind spre prapastie sau sa o iei iarasi de la inceput pentru a revenii acolo iar si iar. Totul incepe cu un haos, apoi cu o geneza ce se va dezvolta pentru ca mai tarziu sa te reintorci la haos.  
Am reusit sa trec peste un asemenea ciclu dar, oare de cate ori voi mai reusi sa o fac? Cred ca uneori e mai bine sa incercam sa evadam din cochilia noastra pentru ca cu cat incercam san e protejam mai mult de cei din jurul nostru cu atat suferim mai mult. Poate ca indiferenta e o alternativa mai buna. Poate ca asa nu voi mai suferi, poate ca astfel nu voi mai ajung pe marginea prapastiei de fiecare data.
Si totusi cum vei reactiona cand ma vei vedea? Vei fugi de mine sau vei trece pe langa mine comportandu-te ca un strain? Nu cred ca voi mai fi aceea Andreea, cred ca voi fi o persoana oarecare pentru tine, si totusi imi vei lipsi pentru ca ai luat cu tine o parte din mine.