Ramas bun
M-am bazat pe tine, erai sprijinul meu, stanca mea... si
la cateva vorbe, te-ai intors cu spatele la mine. Nici macar nu ai vrut sa ma
asculti, m-ai tratat cu tacere. Preferam oricand sa-mi intorci un cuvant sau
sa-mi arunci o privire, decat sa ma vad lasata cu tacerea. Pentru ca indiferent
ce ar exprima ele, cuvintele striga tare: “Imi pasa!”, in vreme ce tacerea inseamna
un mare nimic. Tacerea e o prapastie fara fund, un gol, in tacere ramai doar tu
in intuneric cu infinite posibilitati de umplere. Si asta e cumplit.
Nu vreau sa-mi cer iertare in fata ta, pentru ca daca as face asta as minti si nu vreau sa mint. Datorita acestui lucru ai plecat lasandu-ma in abisul de astazi.
Cat a trecut?
Zile, saptamani, luni poate ani de cand nu ne-am mai intalnit. Cred ca daca te-as revedea as vedea in tine un strain, o persoana cu totul schimbata. Vom fi iarasi doi straini care poate ca trec unul pe langa altul fara a avea habar.
Iti mai amitesti de ziua in care ne-am intalnit? Atunci nu stiam cat de mult vei ajunge sa insemni pentru mine. Cred ca nici tu nu ti-ai dat seama de asta.
Poate ca va parea un cliseu ceea ce voi spune dar e ceea ce simt si nimic mai mult. “Nimeni nu te va iubi asa cum te-am iubit eu.”
Imi spuneai mereu ca nu vei pleca, ca ma iubesti. Iar acum imi tot repet ca daca as putea sa uit ca existi , ca ai existat vreodata in viata mea, as face asta fara sa stau pe ganduri. Ne legau multe, incepand la lucruri nesemnificative pana la cele mai complexe cu putinta.
Imi amintesc fiecare clipa petrecuta impreuna, tot ce a fost intre noi a ramas intiparit in memoria mea. Acele momente traite alaturi de tine au fost ca un vis, a fost ceva ce nu credeam ca va vor avea un sfarsit.
Un simplu sunet sau miros le declanseaza si-mi bulverseaza prezentul. Ma gaseam deseori intrebandu-ma ce caut acolo si mai ales, de ce nu pot sa plec?
Mi-ai fost prieten, frate, iubit, profesor, tot. Nu stiu ce am insemnat eu pentru tine, dar tu ai fost totul pentru mine. Te-am iubit , dar poate ca nu asa cum meritai.
Vei fi mereu aici in mintea mea si nu te voi uita.
Cu drag persoana ce te-a iubit cel mai mult vreodata.
Nu vreau sa-mi cer iertare in fata ta, pentru ca daca as face asta as minti si nu vreau sa mint. Datorita acestui lucru ai plecat lasandu-ma in abisul de astazi.
Cat a trecut?
Zile, saptamani, luni poate ani de cand nu ne-am mai intalnit. Cred ca daca te-as revedea as vedea in tine un strain, o persoana cu totul schimbata. Vom fi iarasi doi straini care poate ca trec unul pe langa altul fara a avea habar.
Iti mai amitesti de ziua in care ne-am intalnit? Atunci nu stiam cat de mult vei ajunge sa insemni pentru mine. Cred ca nici tu nu ti-ai dat seama de asta.
Poate ca va parea un cliseu ceea ce voi spune dar e ceea ce simt si nimic mai mult. “Nimeni nu te va iubi asa cum te-am iubit eu.”
Imi spuneai mereu ca nu vei pleca, ca ma iubesti. Iar acum imi tot repet ca daca as putea sa uit ca existi , ca ai existat vreodata in viata mea, as face asta fara sa stau pe ganduri. Ne legau multe, incepand la lucruri nesemnificative pana la cele mai complexe cu putinta.
Imi amintesc fiecare clipa petrecuta impreuna, tot ce a fost intre noi a ramas intiparit in memoria mea. Acele momente traite alaturi de tine au fost ca un vis, a fost ceva ce nu credeam ca va vor avea un sfarsit.
Un simplu sunet sau miros le declanseaza si-mi bulverseaza prezentul. Ma gaseam deseori intrebandu-ma ce caut acolo si mai ales, de ce nu pot sa plec?
Mi-ai fost prieten, frate, iubit, profesor, tot. Nu stiu ce am insemnat eu pentru tine, dar tu ai fost totul pentru mine. Te-am iubit , dar poate ca nu asa cum meritai.
Vei fi mereu aici in mintea mea si nu te voi uita.
Cu drag persoana ce te-a iubit cel mai mult vreodata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu