Tragic...

Realizez pentru prima data ca e atat de tragic sa iubesti ceva pe care stii ca moartea il poate atinge.

Suntem atat de orbi.... Cautam iubire, dragoste, vorbe dulci si atentie in bratele care adesea ne cuprind cu superficialitate. Ne atasam, ne obisnuim pentru ca mai apoi sa ne chinuim sa renuntam la ceea ce ne dorim cu toata fiinta.
De ce?
Pentru ca nimic nu ne apartine, nimic nu putem pastra doar pentru noi. Nu evem acest drept. Acea persoana nu intra in viata ta cu scopul de a te salva, de ati face viata, munca mai usoara ci doar pentru ati tine companie, pentru ca tu trebuie sa inveti sa te salvezi singur si atunci cand isi indeplinste misiunea.... dispare. Devenind ceea ce a fost mereu, un strain.