Câteodată chiar mă urăsc. Îmi urăsc fiecare moment de slăbiciune în care aș veni la tine și ți-aș sări în brațe doar pentru că mi-e prea dor de tine, chiar dacă știu că ție nu-ți pasă. Îmi urăsc toate promisiunile făcute mie, cum că o să te uit. Îmi urăsc felul în care vorbesc de față cu tine, bâlbâindu-mă și arătând ca o fetiță prostuță. Îmi urăsc visele și speranțele care au legătură cu tine. Și cu toate astea, cel mai mult îmi urăsc amintirile. Dar nu toate, doar cele cu tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu