Dialog

-          Ce faci aici?
-          Il astept pe el.
-          Il iubesti?
-          Obisuiam sa fac asta.
-          Si acum?
-          Acum? Nimic, e gri. Am obosit sa lupt.
-          Ma dezamagesti, aratai puternica. Parea ca nimic nu te putea invinge.
-          Da, puteam concura contra intregii lumi doar cu o singura mana fiindca el mi-o tinea pe cealalta.
-          Te-ai plictisit, nu-i asa?
-          Nu! N-as putea, doar ca, m-am saturat. M-am saturat sa plang. Sa ascult. Sa iert. Sa uit. Sunt multe dureri si sunt mari. Mult mai mari si profunde de cat iti poti imagina.
-          Uita-l! De ce nu faci asta? E mai simplu si mai convenabil.
-          Nu-mi cere asta. Nu pot, nu vreau. Daca fac acest lucru, va lipsi mereu ceva. Va fi gol, rece,trist. Eu vreau soare, stele. Vreau culori, vreau vise. Vreau zambete.
-          Nu vezi ca-ti place sa complici totul?!
-          Ce-ti pasa tie? Tu nu stii cum e.
-          Inceteaza! Iti faci rau cu fiecare secunda de negare.
-          Nu ma intereseaza, nu intelegi?
-          Si ce ai sa faci atunci?
-          Il voi astepta.
-          Pana cand?
-          Pana cand se va intoarce.
-          Si daca nu se va mai intoarce, cum vei reactiona?
-          Voi fi mereu aici asteptandu-i imbratisarile, minciunile, sarutarile dulci....
-          Ce vrei tu? Ce-ti doresti?
-          Sa vina. Sa-mi alunge teama.
-          Astea sunt doar iluzii. Sperante ce ti le creezi singura si care te vor distruge treptat. Renunt! Nu vreau sa fiu aici cand iti vei da seama ca doar visezi.